Rugăciune la vreme de boală

          Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu fierbinți lacrimi, adu-ți aminte de neputința firii noastre, care cuprinde și înfășoară pe tot muritorul, de la naștere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreje fiind căzuți și noi smeriții și neputând scăpa de ele, fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul; căci El însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară ca s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile. Amin.

Rugăciunea neguțătorului

          Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu: Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit; să nu mă rușinez în veac, nici să-mi râdă vrăjmașii mei; îndreptează-mă spre adevărul Tău și mă învață, că Tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu; și mă binecuvântează, căci fără binecuvântarea Ta, în deșert vor fi toate ostenelile mele; înmulțește-mi averea mea, precum ai înmulțit averea slugii Tale credincioase și zi-mi și mie, pentru osteneala mea, precum ai zis celui ce i-ai dat cinci talanți: ”Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău!” Pentru aceea, acum și pururea dintru adâncuri strig către Tine: Doamne, auzi glasul meu și suspinul meu; fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele și nu Te uita la fărădelegile mele, căci nimeni nu se află drept și curat înaintea Sfințeniei Tale, ci fă-mă fericit împreună cu cei ce se tem de Tine, Doamne și cu cei ce umblă în căile poruncilor Tale și mănâncă rodurile ostenelilor lor. Iată, așa binecuvântează-mă pe mine, Doamne, binecuvântează-mă ca să văd bunătățile Ierusalimului Tău celui ceresc, în toate zilele vieții mele și să mă îndulcesc de pacea ce este peste cei aleși ai Tăi. Amin.

Rugăciunea unui soț pentru soția sa

          Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat o soție ca tovarășă nedespărțită a vieții mele și să-mi fie părtașă soartei în timpul călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredințându-mi această ființă, din mâinile Tale mi-ai încredințat-o, să-i fac fericirea și să lucrăm împreună virtutea; că floarea frumuseții, blândeții și a bunătății fiind însușirile firii sale, totdeauna este supusă, prin însăși firea sa, la felurite slăbiciuni și neputințe. Ajută-mi să nu fiu asupritor și nedrept cu ea. Să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei și împotriva dreptului cuvânt. Căci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească afară din timpul său și de la frageda viorea, să aibă tăria și trăinicia copacilor, cum voi cere de la soția mea, lucruri mai presus de puterile ei?

          Fă să mă port cu ea totdeauna cu dragoste și blândețe și când rătăcește să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Desființează din inima mea mândria neomenească și cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime și a chinui o ființă pe care dragostea a aruncat-o în brațele mele și pe care legile o țin încă lângă mine, când poate această dragoste este stinsă. Fă să cunosc că este nedrept a asupri o ființă slabă și fără nici o apărare, că este nevrednic a disprețui și a călca în picioare o floare ce a făcut bucuriile mele în frumosul timp al primăverii.

          Dreapta judecată îmi poruncește, o, Dumnezeul meu, ca fiind și eu însumi căzut în mii de greșeli și neajunsuri, să sufăr cu răbdare pe ale soției mele, îmi arată că omul firește este supus amăgirilor și rătăcirii și a ierta și a trece cu vederea greșelile aproapelui este fapta dragostei poruncite de Tine și numai astfel purcezând, cerem ca Tu să ne ierți, precum iertăm și noi. Fă să cunosc că această ființă, ce mi-ai încredințat-o, fiind supusă prin gingășia și neputința firii ei la multe feluri de boli și slăbiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândețe și iubire de oameni, să fiu sprijinul ei în boli și slăbiciuni ce sunt legate de firea ei și să nu uit niciodată că ea este mama acestor copii, de care mă bucur și care mă veselesc prin mângâierile lor, că ei sunt un dar al dragostei ei și ar fi nedrept a disprețui pomul care a dat așa frumoase roade. Păzește inima mea, Dumnezeule, de omorâtoarea otravă a geloziei și a bănuielilor și fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubirea și fericirea. Ajută-mi, ca prin vorbe și fapte plăcute și îndatoritoare, să dovedesc soției mele că ea are în mine cel mai bun și mai iubitor tovarăș. Și dacă cu acest chip nu voi ajunge la scop, să mă feresc a întrebuința alte mijloace, care ar fi nefolositoare. Asprimea și purtarea rea, întărâtă duhurile, în loc de a le apropia; iar unei purtări blânde și înțelepte și unei dragoste îndelung răbdătoare nu se poate împotrivi până în sfârșit nici cea mai stricată inimă; gheața groasă ce acoperă râurile, se topește când suflă neîncetat vântul cald al primăverii. Dumnezeul meu, Tu care cârmuiești inimile oamenilor spre cele bune, cârmuiește asemenea și pe ale noastre și fă ca deplina înțelegere să unească sufletele noastre. Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept către alții, pentru că ei s-au arătat nedrepți către mine. Fă să cunosc că numai simțămintele de dragoste ale sufletului au putere asupra sufletelor. Întărește inima mea în bunele hotărâri și ajută-mi să nu fac nefericită, prin purtarea mea, nici o ființă, pe care bunătatea Ta mi-a încredințat-o. Ci, printr-o înțeleaptă unire, bucurându-ne de fericire, pe cât poate omul a se bucura pe pământ, să binecuvântăm totdeauna nemele Tău. Amin.