Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Că umblăm împiedicându-ne prin întuneric, patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre, și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem: Bolnav, Flămând și fără haină. Și așa risipim în deșertăciune zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Vino și Te sălășluiește întru noi împreună cu Tatăl și cu Duhul, precum ai zis, că Duhul Tău cel Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos, neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi:
Că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viața Ta, Lumina și Bucuria noastră, Slavă ție! AMIN.
RSS Feed 
